Făt Frumos, Prinţesa şi pâinea cu rouă, basmele ilustrate din România sunt apreciate în presa britanică

Ladies and Gents, britanicii despre basmele noastre:

Prima ilustatoare aleasă de jurnaliştii de la The Guardian este Irina Dobrescu. A desenat Povestea Porcului. O ştiţi? E scrisă de Ion Creangă.

• Lisa Gerrard, vocea libertății din Gladiatorul. „Cânt în limbajul inimii, o limbă pe care o știu…
• Monica Vitti, regina filmului italian

O babă şi-un moşneag erau tare necăjiţi şi singuri, căci nu avuseseră flăcăi. Baba hălăduie prin pădure şi adoptă prima lighioană care-i iese în cale. Era porcul. Bineînţeles, porcul era fermecat, în pielea porcului era Făt Frumos, învestit cu puteri magice.

Ilustraţie de Irina Dobrescu

O prinţesă suferă de melancolie, bilă neagră. Nu se poate ridica din pat. Patul ei mare principar este înconjurat de cărţi de self-help, cu titluri de felul: „Săraca Prinţesă bogată” sau „Cum să scapi de depresie”. Această ilustraţie este o secvenţă din cartea „Ce poţi face cu două cuvinte”, o antologie de poveşti scrise de cei mai talentaţi scriitori români contemporani.

Anca Smarandache, ilustrator, colorează şi împodobeşte personajele din povestioara de dragoste „Fetiţa din Floare”, de Petre Crăciun, în care-i vorba despre o fetiţa şi un trandafir care-şi împărtăşesc dragostea prin cântec.

Ilustraţie de Anca Smarandache

„Ela cea fără cuvinte”, de Victoria Pătraşcu, cu ilustraţii de Cristiana Radu, este o poveste despre forţa cuvintelor, despre acceptare şi curajul de a fi diferit. Ela este mută, însă construieşte un întreg univers prin imagini.

Ilustraţie de Cristiana Radu

Paharul din desenul lui Sebastian Opriţă are o etichetă pe care apare scris: „Probleme”. Pe trambulină e expresia: „Haz de necaz”. Ilustraţia face parte din cartea bilingvă (în italiană şi română) cu titlul „Poveşti ale Speranţei”. Semnificaţia desenului cu doamnele înotătoare, avatari ai aceleiaşi femei durdulii cu cască de protecţie, este: „Nu-ţi face griji”.

Ilustraţie de Sebastian Opriţă

Povestea „Luli şi căsuţa din copac”, de Iulia Iordan e despre o fetiţă ce trăieşte la periferia oraşului, în crâng şi pe coclauri minunate. Ea descoperă mai multe specii de copaci, dar şi beneficiile pe care plantele le pot aduce umanităţii. Artista: Cristiana Radu.

Ilustraţia lui Igor Vieru este pentru binecunoscuta „Capră cu trei iei”. E un basm de groază, zic jurnaliştii de la The Guardian, despre lupul care înhaţă şi mănâncă doi dintre iezii care-i deschid uşa căsuţei, deşi capra le dă povaţă să se fereacă de ciocănitul străin. În desen, capra şi ai săi trei iezi poartă costume tradiţionale româneşti, ie şi brâu, pereţii sunt decoraţi cu macat brodat, farfuriile sunt de lut – la fel ca într-o casă ţărănească din România.

Ilustraţie de Igor Vieru

„Năzdrăvăniile lui Nastratin Hogea”, de Anton Pann, sunt o colecţie de poveşti în versuri. Nastratin Hogea este o figură satirică care a trăit în Evul Mediu (în jurul secolului al XIII-lea ), în Akşehir, şi mai apoi în Konya, sub conducerea dinastiei Selgiucizilor. Nastratin a fost un învăţat turc, un filosof sufit care sprijinea oamenii de rând în defavoarea elitelor, cunoscut pentru povestirile sale amuzante şi anecdote. În versiunea lui Anton Pann, Hogea joacă feste şi trage pe sfoară pe discipolii săi şi pe săteni pentru a le da învăţătură despre înţelepciune şi bunătate. Ilustrator: Oana Ispir.

Fata babei şi fata moşului de Ion Creangă. În ilustraţie, baba şi fata sunt pedepsite pentru lăcomia lor. Când fata babei este pusă să aleagă dintre cuferele din vistieria Sfintei Vineri, ea alege cel mai mare sipet. Când deschide lada, dragoni şi monştri sunt eliberaţi. Prin contrast, fata moşului alege cufărul micuţ şi din el ies herghelii, oiţe şi cornute. Ilustrator: Oana Ispir. Sfânta Vineri, o adaptare locală a zeiţei Venera, este un personaj din mitologia românească, legat iniţial de a şasea (astăzi a cincea) zi din săptămână. Majoritatea istorisirilor populare româneşti o figurează ca o „vădană, rea şi năpăstoasă care nu îngăduie gospodinelor să facă o sumă de lucruri în ziua ei din săptămână, pedepsindu-le”, citim la antropologul Victor Kernbach. Pentru că în viziunea populară, ziua începe din seara de dinainte, Sfânta Vineri bântuie casele începând de joi seară, „cam de când începe preotul slujba vecerniei”.

Sfânta Miercuri şi Sfânta Vineri sunt două personaje pozitive recurente în basmele româneşti. Ele oferă adăpost, de-ale gurii sau sfaturi înţelepte. Practică magia albă, astfel încât stau izolate de lume, sunt zâne rurale. Sfânta Miercuri este un personaj din mitologia românească. Este înfăţişată ca o bătrână slabă, care are puteri miraculoase. Îngrijeşte, hrăneşte animalele sălbatice şi totodată ajută pe călătorii sau drumeţii rătăciţi. Ca şi Sfânta Duminică posedă un tezaur de obiecte miraculoase pe care le dăruieşte în împrejurări speciale: o furcă de aur care toarce singură, mere de aur, perii care aruncate îndărăt se preschimbă în păduri. Scena din ilustraţie este din „Frumoasa Lumii” de Mihai Eminescu. Ilustrator: Mihaela Paraschivu.

Ilustraţie de Mihaela Paraschivu

„Pâine cu rouă” este o poveste simplă şi frumoasă despre un băieţel care refuza să mănânce la orele mesei – nici măcar pâine cu gem de zmeură sau icre nu mânca. Tatăl său îi zice astfel: Cea mai bună din lume este pâinea cu rouă. E cel mai bine s-o mânânci după ce lucrezi pământul la răsărit. Puştiul este încântat de istorisirea tatălui şi cade în capcana tatălui. Ilustrator: Roman Tolici.

Ilustraţie de Roman Tolici

Un călător se opreşte sub un stejar să se odihnească. Găseşe lubeniţe. Planta care rodeşte pepenii roşii este atât de mică, iar fructele ei aşa zemoase şi mari, încât omul se întreabă: de ce stejarul face ghinda atât de mică? Apoi o ghindă cade şi-i loveşte nasul. Drumeţul se râzgândeşte asupra întrebării sale existenţiale. Aceasta este o poezie scurtă şi înduioşătoare inclusă de Anton Pann într-o colecţie de „Fabule şi istorioare”. Ilustrator: Livia Coloji

Ilustraţie de Livia Coloji

„Poveştile din calendar” ale Iuliei Iordan sunt basme populare din timpuri vechi, de când zăpada n-avea culoare, iar sfinţii din ceruri încă trăiau pe Pământ. Ilustrator: Veronica Neacşu.

Ilustraţie de Veronica Neacşu

Artista Stela Ilie spune povestea cunoscută a Sfântului Valentin cu personaje ce se aseamănă figurinelor de şah. Un preot care vieţuia în timpul împăratului Claudius, în secolul II î.Hr., oficia căsătorii în secret. O versiune a legendei spune că împăratul le interzicea bărbaţilor să se însoare. Îi voia apţi şi copţi pentru război, nu voia să le îngăduie timp de petrecut în familie. Sfântul Valentin, care credea în căsătorie, sfida legile lui Claudius.

Ilustraţie de Stela Ilie

În povestea „Toporul cu coadă de păun”, de Grigore Vieru, un pictor hotărăşte să schimbe culoarea văruielii din casa sa. Soţia însă nu-i de acord şi îl trimite la tăiat lemne. A luat în mâini un topor, însă vopseaua de pe degete i-a colorat mânerul şi toporul s-a transformat în unealtă magică. Tot satul s-a adunat să vadă toporul magic. Povestea despre puterea artei e ilustrată de artistul contemporan Ghenadie Popescu. Titlul este un calambur. Mânerului unui topor i se zice în româneşte „coadă”, aşa că a devenit „o coadă de păun”. Ilustraţia este dintr-o carte de colorat.

„Mi Piace Il Latte Secco” a fost un proiect al Clubului Ilustatorilor din România. Povestea este inspirată de o piesă hip hop: e vorba despre o pisică dependentă de lapte. Ilustrator: Sebastian Opriţă.

„Tuck pentru totdeauna”, de Natalie Babbitt spune povestea unui fetiţe de 10 ani care ajunge să se plictisească de viaţa ei confortabilă şi dă bir cu fugiţii să facă o ispravă măreaţă…Întâlneşte un bărbat care-i destăinuie că ştie secretul vieţii veşnice – dar acest secret se dovedeşte periculos pentru umanitate. Ilustrator: Mircea Pop

Alice în Ţara Minunilor este una dintre poveştile cele mai iubite de ilustratorii din toate timpurile. În desenele Violetei Zabulica-Diordiev, Alice cade în gaura de iepure într-un abis de personaje preţioase – sfincşi, zei hinduşi, Fata cu minge de plajă pictată de Picasso şi alte creaturi magice.

Aşa îl vede artista Mihaela Paraschivu Uriaşul Roşu din Irlanda, cel care a răpit-o pe fata regelui din Scoţia. Un monstru drăguţ, fermecător, carismatic.

„Nekrotitanium” este o poveste pentru adolescenţi, dănaci, liceeni. Deşi adulţii ar putea să citească istoria cu la fel de mare interes. În „Nekrotitanium”, Serafima Cozonac, care apare în desenul ilustratorului Roman Tolici, e unul dintre personaje. Cozonac vindea în vremuri mai îndepărtate vată de zahăr pe băţ, dar a decis apoi să se reprofileze: baborniţa a început să dreseze nano-scorpioni pentru a vâna cerbi, iepuri şi mistreţi sălbatici, în speranţa că va veni o vreme când va fi invitată la un talk-show în Londra sau Paris. Cartea este scrisă de cei de la Planeta Moldova, un duo umoristic care satirizează societatea din România şi lumea din Republica Moldova în cântece doldora de glume caustice.

Sursa: Mediafax